Confusion

 E  ceata.  Nimic nu mi-e clar. Ce se intampla cu noi?

               Am zile in care vreau totul si altele in care nu vreau nimic.  Reactionez in ceata. Totul imi pare a fi un “du-te vino”. Azi iti spun ca te iubesc … maine nici nu vreau sa-ti aud numele.  O sa spui ca traiesc in alta lume, o lume numai a mea, cu un suflet menit sa-l afecteze pe prietenul lui cel mai bun - sufletul tau.  Daca imi vorbesti urat, ma deranjeaza. Daca imi vorbesti prea frumos,  ma deranjeaza.  Vrei sa readuci esenta … o faci pe “copilul”, dar nu asta ma incalzeste. Caut evadare prin mangaierea altei maini, dar parca intru si mai mult in ceata fiindca tu esti mereu prezent. Pana si in cea mai deasa ceata tu apari sub forma unei umbre. Ma urmaresti.  Asta imi place si … totusi nu. Vreau sa pun capat si ... totusi nu.

            Vreau sa evadez din acest vis incetosat, sa ajung acolo unde e senin, cu o adiere calda de iubire … iar tu sa ma astepti cu bratele deschise, sa-mi spui “buna dimineata, iubito!” 

Are u coming back...?

          Monotonie … prea multa. Va stiu povestile pe derost!  8-|  Pana si scoala a devenit plictisitoare. Ori prea mult stres, ori cea mai mare plictiseala din lume.  Aceleasi lucruri in fiecare zi. Vreau sa schimb ceva. Vreau sa fiu din nou cea de dinainte… cea “mereu cu pofta de viata”.

         Imi lipsiti… Va vreau inapoi… pe voi, pe toate acele “Bad Things”. Sa chiulim o zi intreaga de la scoala doar pt simplu fapt k nu ne-a mai lasat portarul sa intram; sa il vedem pe “el”  si sa trag hainele de pe voi de fericire =))); sa cantam "melodia" pe strada; sa plecam noaptea tarziu la plimbare cu masina; sa iesim cu necunoscuti; sa ajungem exact unde nu ne asteptam; sa nu dormim o noapte intreaga si dimineata sa plecam direct la scoala;  sa ne intoarcem de la intrarea in cafenea doar ca am vazut o persoana a carei prezenta ne crea disconfort;  sa radem de nebuniile altora. Sa nu treaca o zi in care sa rasune hohotele noastre in intreg coridorul – pentru ca la asta ne pricepeam cel mai  bine sau … sa ne scoata profu afara de la ora din cauza unor “interjectii”.

         Dar unde? .. unde ati disparut? Absenta voastra e doar pt o perioada? O sa va motivez??… sau o sa va incercuiesc cu rosu?

          

Tribut lui 2010

           A trecut… 2010… un an “maxim”!  Nu pot sa cred cat de repede si cate “radicaly  changes” mi-a provocat. A lasat urme… in inimioara…multe urme, genul de urme pe care o sa mi le amintesc till the End of my life. 

           Ma gandesc la tot ce a fost in acest an si as rezuma totul intr-un semn :). Copilarii … maturitati, esecuri … succese, fericiri … regrete,  distractii … plictiseli, certuri … impacari, despartiri, iluzii, spontaneitate, vicii, frica, stres, nervi, iubiri, rasete, lacrimi, incredere si as mai putea continua cu o lista luuuunga.  Multe contradictorii, dar toate raman “the best memories”  

           2010.. mi-a deschis usi, mi-a inchis, mi le-a si trantit chiar, dar imi aduc aminte cu drag de toate acestea.   Cu ce-am ramas din 2010? Si sa nu credeti k akm o sa insir cateva titluri de opere sau mai stiu eu ce.. legat de scoala. Not!  Fiindca pe plan scolar… a fost la fel de ok ca pe toate celelalte planuri (adica si bine.. si rau).  Am invatat multe. 2010 m-a maturizat. Am cunoscut oameni noi si i-am pastrat pe cei vechi.

          In ceea ce te priveste, dragul meu … as fi ales sa te pictez mereu in culori calde, desi afara era frig.  Dar am avut langa mine oameni care ma iubesc si m-au invatat ca pana si curcubeul are mai multe culori.  Ei m-au ajutat sa vad totdeauna partea buna a lucrurilor si deaceea am ajuns la concluzia k nu regret nimic din ceea ce am facut.   Am obtinut multe lucruri pe care demult doream “sa le am” .. si au venit ca din senin, in momentele in care ma asteptam cel mai putin si fara nici umpic de efort.

         So… adresez un MULTUMESC cat mine de mare tuturor celor care mi-au facut anul 2010 “an year to remember”. M-am hotarat sa las in spate un an intreg, pentru ca probabil m-ar fi omorat incet (in oricare sens) daca nu as fi facut-o, dar nu exista nici macar o singura secunda care sa o regret  sau sa vreau sa o uit. Am eu o vorba la care tin  mult “ Life is short, live intens and without regrets!”

"You"

          Mm… Obsesie? … Nevoie?...  Nebunie?... Adolescenta? … Sentimente? … Cum sa le numesc??!
        Simple apucaturi “avangardiste”. Poate asta e…

       Traiesc cate-o zi in care gandurile imi sunt cu totul si cu totul in alta parte… parca plutesc. Ma gandesc numai si numai la tine. Nu aud nimic in jurul meu si orice legat de tine  imi sare in cale. O masina, un pix, o melodie, un loc pe unde am trecut impreuna, un zambet, un tanar din revista ce seamana cu tine …  O fi asta un lucru rau? Unii zic k e specific varstei…  Mda.. asa o fi, dar totusi e bine? Mi-ai cazut cu tronc si e vorba de o obsesie? E ceva trecator?

      Zambesc gandindu-ma la toate momentele frumoase care au fost intre noi… dar in acelasi timp ma intristez gandindu-ma ca poate eu sunt acea copila naiva careia un “talhar romantic” i-a sucit mintile.  Si merg inainte pe ideea ca “asa a trebuit sa se intample” fiindca toate in viata se intampla cu un scop!   

Eminescu...

15 ianuarie 2011 ...deschiderea oficiala a blogului. Tinand cont ca aceasta data e ceva semnificativ in istoria literaturii romane, am decis sa ii dedic un moment de reculegere marelui poet Mihai Eminescu care in data de 15 ianuarie 1850 s-a nascut la Botosani.